De-a lungul istoriei, Biserica Sfântului Mormânt a suferit atacuri violente, incendii și cutremure. A fost distrusă în totalitate în anul 1009 și a fost reconstruită, ducând la ideea că ar putea fi locul în care a fost îngropat Iisus Hristos, așa cum reiese dintr-o delegație trimisă de la Roma în urmă cu 17 secole, scrie National Geographic, citat de Descoperă.
Cele mai noi rezultate confirmă că rămășițele unei peșteri din calcar din biserică sunt vestigiile mormântului localizat în antichitate de romani. Materialul a fost datat, determinându-se că există din anul 345 e.n. Conform relatărilor istorice, mormântul a fost descoperit de romani și conservat în jurul anului 326.
Până acum, dovezile indicau o vârstă a mormântului de doar 1.000 de ani, în timpul Cruciadelor.
Deși este imposibil să se precizeze că acesta ar fi mormântul lui Iisus din Nazaret, noile rezultate se potrivesc cu perioada domniei lui Constantin, primul împărat creștin al Romei.
O caracteristică a mormântului era un fel de pat, pe care, conform tradiției, a fost așezat Hristos după crucifiere. Aceste nișe în perete erau comune pentru mormintele evreilor înstăriți din secolul I e.n.
La mijlocul secolului al XVI-lea a fost pus un placaj de marmură care acoperă „patul”.
Atunci când mormântul a fost deschis în 2016, savanții au fost surprinși să găsească în spatele acestui placaj o placă mai veche de marmură pe care era inscripționată o cruce. Unii cercetători au susținut că aceasta poate fi din timpul Cruciadelor, în timp ce alții au susținut că placa este chiar mai veche. Totuși, nimeni nu a susținut că ar fi prima dovadă fizică a unui sanctuar roman.
Noile rezultate, care scot la iveală că placa a fost pusă în acel loc în secolul al IV-lea la ordinele Împăratului Constantin, vine ca o surpriză plăcută pentru cei care studiază istoria monumentului sacru.
CITEȘTE CONTINUAREA PE DESCOPERĂ.RO